Se consideră o matrice cu următoarele proprietăţi:
- conţine linii şi coloane;
- conţine doar valorile şi ;
- pe fiecare linie valorile sunt plasate în ordine crescătoare.
Definim o submatrice determinată de perechea de linii şi şi de perechea de coloane şi ca fiind totalitatea elementelor matricei pentru care şi . Dacă toate elementele unei submatrice sunt egale cu , atunci submatricea se numeşte nulă.
Asupra matricei putem efectua una sau mai multe operaţii de interschimbări de linii. Prin astfel de interschimbări liniile matricei pot fi rearanjate astfel încât matricea să conţină cel puţin o submatrice nulă cu număr maxim de elemente.
Cerință
Fiind dată o astfel de matrice se cere să se determine numărul maxim de zerouri dintr-o submatrice nulă ce se poate obţine printr-o rearanjare a liniilor matricei date.
Date de intrare
Fişierul de intrare submat.in
conţine pe prima linie două numere naturale , separate printr-un spaţiu, reprezentând numărul de linii, respectiv numărul de coloane ale matricei . Pe următoarele linii ale fişierului sunt descrise cele linii ale matricei . Pe fiecare linie din cele vor fi scrise câte valori din mulţimea , separate prin spaţii, reprezentând în ordine elementele liniei respective.
Date de ieșire
Fişierul de ieşire submat.out
va conţine o singură linie pe care va fi scris un număr natural reprezentând numărul maxim de elemente pe care îl conţine o submatrice nulă rezultată în urma rearanjărilor liniilor matricei .
Restricții și precizări
- Pentru 60% din teste .
Exemplul 1
submat.in
3 5
0 0 0 1 1
0 1 1 1 1
0 0 0 0 1
submat.out
6
Explicație
Dacă rearanjăm liniile astfel încât matricea rezultată să fie următoarea:
atunci se observă că submatricea determinată de prima şi a doua linie şi de prima şi a treia coloană conţine valori de ( fiind numărul maxim posibil)