limbaj

Definim un limbaj de programare, cu instrucţiuni de atribuire şi de decizie. Sintaxa instrucţiunilor este:
Instrucţiunea de atribuire

variabila=variabila		

Instrucţiunea de decizie

if				
semn variabila variabila
{da			
instrucţiuni}			
{nu
instrucţiuni}
fi

Variabilele limbajului (variabila) sunt identificate printr-un singur caracter, literă mică, din alfabetul englez. Valorile variabilelor sunt de tip întreg. Semnul (semn) poate fi unul din caracterele < , > sau =. Liniile instrucţiunilor nu conţin spaţii. Instrucţiunile din {} pot lipsi.

Cerinţă

Se dau valorile iniţiale ale tuturor variabilelor (de la $a$ la $z$), în ordine alfabetică începând cu $a$. Se cer valorile tuturor variabilelor de la $a$ la $z$, după execuţia secvenţei de program.

Date de intrare

Fişier de intrare este limbaj.in.

Prima linie conține numerele $V_a, V_b, \dots, V_z$, separate prin câte un spațiu, reprezentând valorile iniţiale ale variabilelor, de la $a$ la $z$, separate prin câte un spaţiu.

Următoarele linii, până la sfârşitul fişierului conţin linii de program, cu instrucţiuni corecte din punct de vedere sintactic.

Date de ieșire

Fişierul de ieşire este limbaj.out.

Prima linie conține numerele $V_a, V_b, \dots, V_z$, separate prin câte un spațiu.

Restricții și precizări

• $-30 \ 000 < a, b, \dots, z < 30 \ 000$;
• Numărul liniilor de program este mai mic decât $10 \ 000$;
• Limbajul este case sensitive (se folosesc doar litere mici de la $a$ la $z$).

Exemplu

limbaj.in

1 3 5 7 4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
if
=ab
nu
if
<ab
da
b=d
fi
f=d
fi

limbaj.out

1 7 5 7 4 0 7 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0